Cercetarea- instrument al Relaţiilor Publice

1

Relaţiile publice eficiente sunt un proces în care cercetarea reprezintă primul pas esenţial. Indiferent că ea este realizată de propriul departament de comunicare sau de către specialişti din afara companiei, cercetarea este cheia succesului pentru orice tip de activitate desfăşurată, fie că vorbim despre un plan de relaţii publice, o campanie  sau pur şi simplu despre monitorizarea audienţei noastre.

Pentru a înţelege mai bine ce reprezinta cercetarea, definiţia din cartea Relaţii Publice- Strategii şi Tactici a lui Dennis L. Wilcox pare a fi cea mai simplă şi la obiect. Conform acesteia, cercetarea este o metodă controlată, obiectivă şi sistematică de colectare de informaţii cu scopul de a descrie şi înţelege.

Astfel, pentru ca organizaţia să îşi atingă obiectivele şi să îşi satisfacă nevoia de informaţie, aceasta poate recurge la diverse tipuri de cercetare (formală/informală, primară/secundară/, calitativă/cantitativă). Ceea ce trebuie să ţinem minte este că  alegerea va fi întotdeauna  făcută în funcţie de subiectul şi importanţa cercetării.

Înainte de a întreprinde o cercetare este însă nevoie, să răspundem  la următoarele întrebări:

Care este problema cu care ne confruntăm?

Ce tip de informaţii avem nevoie?

Cum vor fi folosite rezultatele cercetării?

Ce segment de public reprezintă obiectul cercetării?

Când e nevoie de rezultate?

Cât va costa cercetarea?

O dată schiţat planul cercetării, ne putem apuca de treabă. Colectarea de informaţii se poate face din diverse surse cum ar fi:  interviurile, focus-grupurile, chestionarele, analizarea materialelor organizaţionale, cercetarea documentelor teoretice şi nu în ultimul rând a Internetului, o sursă inepuizabilă de informaţii utile. Trebuie însă, să ţinem seama de un aspect foarte important în procesul cercetării, şi anume evaluarea credibilităţii surselor de informare precum şi de relevanţa şi importanţa mesajului transmis.

Dacă ţinem cont de aceste lucruri vom putea  cunoaşte opiniile şi atitudinile celor care constituie grupurile tintă, vom şti în ce masură audienţa răspunde la mesajul transmis, şi nu în ultimul rând, vom reuşi să găsim cel mai potrivit canal de comunicare cu aceasta.

Putem astfel concluziona  că, în absenţa cercetării, specialiştii în Relaţii Publice  ar desfăşura o activitate lipsită de orice repere, atât în atingerea obiectivelor  prestabilite  şi  în aplicarea strategiilor de comunicare adecvate, cât  şi  în cunoaşterea eficienţei programelor sau campaniilor implementate. Cu alte cuvinte, fără cercetare, activitatea din acest domeniu  ar fi  una oarbă, întâmplătoare şi total neprofesionistă.

 

Acest articol este scris de Alina Alexandra Ghenciu. Mai multe detalii despre autoare găsiți pe blogul său, http://blogu.lu/alinuta

ADAUGĂ COMENTARIUL TĂU

  • (will not be published)

XHTML: Poţi folosi următoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>