Oi negre prin PR

0

E adevărat că nu știu foarte multe despre PR, eu am terminat jurnalismul (nu m-a terminat el pe mine) și am făcut mai multă filosofie. Am avut și profi specializați pe PR, comunicare, ce ne-au introdus ușor în tainele relațiilor publice, dar atât de ușor că le-am pierdut pe parcurs. Bun, bai mare nu-i, că dacă te interesează, poți afla mai multe apoi de la specialiștii care știu practică.

Revenind la titlu, unii se cred specialiști încă de pe băncile facultății și au impresia că hârtia galbenă, numită încă diplomă, nu numai că le atestă cunoștințele, dar le și deschid porți și îi fac peste noapte, cu o baghetă șterpelită, mari oameni ai PR-ului. Ajungem încet în turmă și selectăm oile negre. E greu! Nu-s neapărat persoanele care dau greș, ci mai degrabă cele care nici nu ajung în stadiul ăsta. Că și PR-ul tot din greșeli se învață pe alocuri. Nu, nu poți da vina pe profi, nici pe practica pe care n-ai făcut-o în verile facultății. Dai vina pe încăpățânarea de berbec cu care te avânți să promovezi lucruri de care nu ai habar.

Nu-i clișeu să spun că e nevoie de dedicare sau vocație, iar pregătirea e constantă. Dar am auzit de felurite personaje care-au dat-o de gard cu PR-ul, fie tradițional, fie el online, unde intervin mai multe probleme, că e nevoie de adaptare la cerințe și de însușiri cât de multimedia se poate.

Oaia neagră și blondă în același timp, a PR-ului, are impresia că fălită cu buzele-n ruj și cu un clipit grațios de gene prea rimelate, poate să creeze o imagine ideală companiei sau clienților pentru care lucrează. Mâna la treabă e departe de a fi pusă, comunicatele însă curg în ape tulburi, iar ziariștii se crucesc că nu le merge nici măcar să dea un copy/paste cum foarte prost le stă în obicei. Un specimen de excepție al turmei susține că trebuie să spui multe în cuvinte puternice și puține, susținere cu fraze de mai bine de 40 de cuvinte încâlcite, iar un exemplu poate fi acesta.

Picioarele exagerat de lungi nu încheie tocmai cele mai bune contracte, iar dacă reușesc totuși, nu înseamnă că relația cu clientul se asigură automat. Prezența fizică, fără sprijin suplimentar – care include varii cunoștințe și o experiență cât de cât admirabilă – nu dă bine decât în fotografii, iar imortalizările nu merg pe roți, precum ar trebui. Asta nu înseamnă că începătorii sunt niște oi mai colorate, ci depinde cu ce ochi privești oala în care te bagi. Pare simplu, zici că e comunicare și e elementară. Deh, toți comunicăm, dar de ceva timp apar specialiști în comunicare ce te pot pune la zid din câteva cuvinte. Decolteul nu te pune pe gânduri, iar dacă un mesaj venit pe bandă piaristică nu-ți dă de gândit, poate să se îndrepte liniștit spre pubelă.

Acest articol este scris de Diana Câmpean. Puteți găsi mai multe informații despre ea pe blogul propriu sau pe Facebook.

Tags: , , ,

ADAUGĂ COMENTARIUL TĂU

  • (will not be published)

XHTML: Poţi folosi următoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>