Minciuna în Relaţiile Publice

2

Știm cu toții ce este minciuna și nu pentru că am fi citit despre ea, ci pentru că cel puțin o dată în viață am mințit și am fost mințiți. Minciuna este imorală. Am avut timp să aflăm asta încă din fragedă pruncie, școliți în timpul celor șapte ani la adăpostul casei părintești, care se presupun a fi determinanți pentru viitorul adult. Și pentru că tot susținem sus și tare că suntem un popor religios ar fi trebuit să ni se reamintească încă o dată(sau de mai multe ori) sub înfățișarea uneia dintre cele 10 porunci care formează Decalogul. Uneori ascundem minciuna deghizând-o drept eroare, dar eroarea se referă strict la reprezentare, pe când minciuna operează la nivelul discursului și are că scop schimbarea reprezentării. Mințim din nou?

Din punctul de vedere al eticii comunicării ai voie să minți. Doar uneori, doar în anumite situații. Printre scopurile pentru care minciuna este permisă sau cel mult tolerată se numără:

  • cazul în care, printr-o minciună, putem evita producerea unui rău faţă de noi sau faţă de ceilalţi;
  • când producem avantaje exclusiv pentru alţii;
  • cand încercăm să promovăm corectitudinea şi justiţia;
  • atunci când protejam adevărul contraatacând o altă minciună.

PR-ul sau Relațiile Publice își desfășoară activitatea strict în zona comunicării, astfel că, inevitabil, se află în contact cu posibilitatea transmiterii unor informații false. La fel ca în orice activitate, erorile sunt tolerate atâta timp cât nu sunt prea dese și au caracter transferabil(adică oricine e predispus să le facă), dar în momentul în care informațiile false sunt transmise în mod intenționat discutăm categoric despre minciună. Cei care activează în domeniul relațiilor publice, numiți generic și PR-iști sau PR-i, au un rol bine stabilit(cel puțin în teorie), acela de a construi și promova imaginea publică a angajatorilor, de a le consolida notorietatea și credibilitatea în fața partenerilor de afaceri sau în ceea ce privește opinia publică. În cazul evenimentelor importante, un om de relații publice va urmări întotdeauna o acoperire media cât mai mare și cât mai multe opinii pozitive.

Omul de relații publice va fi într-o legătură directă cu jurnaliștii, cărora le va furniza materiale spre difuzare. Cu această ocazie există o tentație permanentă de a introduce informații care să înfrumusețeze realitatea, în așa fel încât obiectivele să fie atinse mai rapid cu un minim de efort și resurse. Vasile Tran, profesor universitar de Comunicare și Relații Publice în Academia de Înalte Studii Militare din București, a izolat principalele tipuri de minciuni din arsenalul comunicatorilor de relații publice:

  • refuzul de a comenta unele afirmaţii ale ziariştilor;
  • oferirea de răspunsuri evazive la întrebările clare şi directe ale reporterilor;
  • discreditarea şi infirmarea zvonurilor despre organizaţie sau membrii din conducerea ei, prin negare sau contraminciună;
  • neprezentarea voluntară către jurnalişti a informaţiilor deţinute, ci doar sub presiunea acestora;
  • negarea corectitudinii afirmaţiilor pe care le ştiu adevărate;
  • comunicarea către presă a altor informaţii decât cele avizate de conducerea instituţiei – minciuna fiind de ordin referenţial;
  • ascunderea informaţiilor deţinute faţă de conducerea organizaţiei, a clientului;
  • utilizarea minciunilor albe(uşoare) pentru flatarea şi câştigarea simpatiei ziariştilor;
  • livrarea adevărurilor fragmentare.

Mai mult decât atât, pentru a câştiga cât mai multe contracte  şi încrederea clienţilor, agenţiile de PR obişnuiesc să flateze potenţialii clienţi şi să susţina că au cele mai bune relaţii cu mass-media. Steven Blinn, CEO-ul BlinnPR, într-un interviu acordat Business Insider, susţine că “În orice afacere e nevoie de câteva minciuni politicoase, pentru ca business-ul să funcţioneze cum trebuie. Fireşte, în Relaţiile Publice există minciuni specifice.” Acesta a mentionat si cateva dintre minciunile specifice oamenilor de relaţii publice:

  • Produsul dumneavoastră este extraordinar!
  • Contul dumneavoastră se află pe cele mai bune mâni posibile;
  • Ştim Web 2.0;
  • Îi cunoaştem pe cei mai buni reporteri;
  • Nu e vina noastră, produsul dumneavoastră nu e suficient de atractiv.

Nu spune nimeni că trebuie să funcționam asemeni unor roboți, fără sentimente, și fără a comite greșeli, dar, cel puțin din punctul meu de vedere, ar trebui să încercam să ocolim miciunile cât mai mult posibil, indiferent de domeniul în care activăm. Unul dintre cele mai negative lucruri care ți se poate întâmpla e ca întreagă comunitate din jurul tău să te perceapă ca fiind un individ în care nu poți avea încredere, un mincinos patologic.

 

Acest articol este scris de: Iulian Tatar

  1. Adi

    Un exemplu faimos este acel al companiei Apple, când aveau probleme cu antena wireleess/ GSM, nu mai țin minte exact, dar era la o varianta a smartphone-ului iPhone, iar Steve Jobs a spus că utilizatori nu îl țin cum trebuie în mână. Această afirmație a “backfire”, iar în cele din urmă compania Apple și-a cerut scuze și a oferit tuturor utilizatorilor care aveau probleme o carcasă specială pentru a rezolva situația.

    Reply

ADAUGĂ COMENTARIUL TĂU

  • (will not be published)

XHTML: Poţi folosi următoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>