Mami, mami, ce e aia PR 2.0?

3

Se tot vorbeşte despre internet, despre bloguri şi reţele sociale şi toată lumea purtătoare de cont de Facebook se dă expertă într-ale comunicării şi PR-ului în mediul online. Dar adevărul e că nimeni nu ştie exact care este calea cea dreaptă. Nici măcar specialiştii. Pentru că tărâmul 2.0 este un tărâm mişcător, în permanentă schimbare, la care unii de-abia se adaptează şi pe care alţii ceva mai curajoşi încearcă să îl controleze.

Ceea ce rămâne însă o certitudine este faptul că internetul a schimbat radical modul în care se practică relaţiile publice. Şi că nimeni nu îşi permite să stea pe margine şi să privească. Aşa cum jurnaliştii de război merg acolo unde sunt tancuri şi mitraliere, aşa şi oamenii de PR trebuie să se mute acolo unde le este publicul. Iar astăzi publicul, indiferent de interesele sale, este (şi) pe internet.

Mediul online a făcut PR-ul mai social ca niciodată şi a devenit un spaţiu prielnic nu doar pentru discursurile bine şlefuite ale piariştilor, ci şi pentru cele nervoase şi pline de greşeli de ortografie ale publicurilor. Aşa că s-a produs un transfer de atenţie de la a spune la a asculta. Căci publicul aşteaptă de mult să vorbească, iar oamenii de PR trebuie să fie pregătiţi să asculte şi să ţină seama de ce aud.

PR-ul 2.0 nu este doar PR clasic mutat în online, ci este altceva, deşi unii ar putea contesta că legile comunicării au rămas aceleaşi. Da, în linii mari, ele sunt aceleași, dar mediul în care circulă mesajele a transfigurat totul, a născut noi tehnici de comunicare și noi limbaje de exprimare. Comunicatele de presă au devenit vii şi interactive, nu doar texete ponosite înghesuite pe o coală A4. Publicurile nu mai sunt doar oameni cu care mai vorbim din când în când, ci sunt comunităţi foarte bine creionate, vizibile, dinamice şi mai ales puternice.

Toată această expunere şi deschidere a comunicării dintre piarişti şi publicuri a făcut ca zicala „Clientul nostru, stăpânul nostru” să fie mai adevărată ca oricând. Pentru că atunci când un mesaj negativ este vizibil tuturor în urma unei simple căutări pe Google, nu îţi poţi permite luxul de a nu formula un răspuns. Ca PR, trebuie să fii mereu acolo, cu ochii vii şi urechile ciulite, să ajuţi şi să dai explicaţii, să mulţumeşti şi să ceri scuze atunci când e cazul. În mediul 2.0, atât de umanizat într-un mod aproape ironic având în vedere robotizarea care îi stă la baze, PR-ul nu mai este o funcţie, ci o persoană, iar firmele nu mai sunt doar nume înregistrate la Registrul Comerțului, ci sunt purtătoare de valori, atitudini, opinii şi sentimente.

Ca să vă faceţi o imagine de final, închipuiţi-vă reţelele sociale ca pe o cutie imensă de sugestii şi reclamaţii, aflată în cea mai mare piaţă publică din lume şi accesibilă tuturor. Orice trecător poate citi mesajele din interiorul cutiei şi poate lăsa propriul său mesaj acolo. Până la acest punct, omul de PR este egal cu trecătorii: și el poate citi mesajele şi poate răspunde și el la ele. Uneori el este cel care a pus cutia acolo, alteori iniţiativa aparţine unui om ca oricare altul. Singura diferenţă e că piaristul nu are voie să treacă pe lângă cutie nepăsător. El trebuie să citească toate bileţelele din cutie, să îi găsească pe cei care şi-au răpit din timp pentru a scrie câteva cuvinte, să le mulţumească şi să acţioneze în conformitate cu mesajele primite. Iar apoi să facă în aşa fel încât acea cutie să nu fie goală niciodată. Şi asta schimbă totul.

Acest articol a fost scris de: Corina Săftescu

http://corinasaftescu.com/

Tags: ,

ADAUGĂ COMENTARIUL TĂU

  • (will not be published)

XHTML: Poţi folosi următoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>