Jurnalismul nostru cel online

14

Încă nu se poate vorbi de un consens asupra accepțiunii de jurnalism online la nivel global, despre un jurnalism electronic universal, cu acte în regulă, practicat și perceput la fel în orice colț al lumii. În România, cu atât mai mult, adaptarea la această nouă față a jurnalismului pare să se instaleze mai greu. Pentru că nu e suficient să ai un website sau un format electronic al ediției print. Jurnalismul online implică mai mult de atât. E nevoie de adaptarea jurnaliștilor la nevoile celor care consumă presa online. Pe calculator scanăm, nu citim. Selectăm, triem, apoi frunzărim informațiile.

Lucian Popescu nota ironic într-un material din Dilema Veche că toată lumea pare să știe cu ce se mănâncă „jurnalismul online”. O posibilă semnificație a jurnalismului online nu ar fi greu de formulat:

Jurnalismul online este jurnalismul care are ca mediu de difuzare un mediu online.

Însă, din punctul nostru de vedere, e mult prea vagă. În mediul de difuzare online, astăzi, mai toate publicațiile, posturile tv și radio își postează conținutul, dar jurnalismul online are o serie de caracteristici prin care se diferențiază de jurnalismul clasic.

Jurnalismul online înseamnă, de asemenea, un mod diferit de tratare a informației și un mod diferit de organizare a conținutului. Structura nonlineară, link-urile, elementele care stimulează interactivitatea sunt câteva dintre atributele principale care disting media online de alte tipuri de jurnalism.

Tocmai pentru că în cadrul presei online românești avem de-a face cu publicații cu conținut identic precum în ediția tipărită sau cu prea puține diferențe, iar cele cu conținut exclusiv online se pot număra pe degete, definiția jurnalismului online nu este una foarte clară. Căci nu putem vorbi de jurnalism online, atâta timp cât jurnalistul habar nu are cum să folosească un calculator ori să încarce un material sau în cazul în care materialele nu sunt adaptate mediului electronic.

Mediul de publicare? Online!

Cotidianele pot avea titluri dramatice și conținut bombă, dar nu sunt deosebit de dinamice. Între cititori și ziare se formează o relație oarecum statică. Misiunea cotidianelor este de a găsi formula corectă pentru a defini care sunt aspectele care îl atrag pe cititor și de a se folosi de cât mai multe în fiecare ediție. În cazul în care cititorul va regăsi în ziar cât mai multe materiale care îl atrag, va cumpăra publicația. Odată ce au toate informațiile adunate și selectate, jurnaliștii nu-și doresc decât să le împartă cu cititorii, cât mai rapid posibil. Procesele de publicare a produselor mass-media tradiționale sunt destul de complexe. Publicarea unui cotidian în volum mare reprezintă o afacere complicată care necesită sincronizarea mai multor activități diferite, realizate de multe persoane. Cu toate acestea, ca un instrument de diseminare a informațiilor, este încă destul de brut.

În opinia lui Mike Ward, prin modul de publicare online se pot deschide foarte ușor noi drumuri atât în diseminarea de informații cât și în construirea unei relații mai dinamice cu cititorul. Pe Web există posibilitatea de a actualiza știrile și orice alte pagini simultan și în mod repetat, minut cu minut.

Interactivitatea și relația cu cititorii

Tonul interactivității este dat de felul în care informația circulă. Mariana Brandl-Gherga prezintă cele trei modele ale interactivității: modelul uni-direcțional, modelul bidirecțional și multi-direcțional. Dacă modelul uni-direcțional este folosit de presa scrisă și audiovizual, iar publicul nu poate decât să urmărească sau nu informația, cel bidirecțional dă posbilitatea utilizatorului să aleagă ceea ce consumă, acesta preia controlul asupra consumului și intră în dialog cu jurnalistul pe forumuri. Ultimul model, cel multidirecțional, elimină jurnalistul ca filtru al informației, utilizatorii comunică între ei, iar jurnaliștii pot afla care sunt nevoile și interesele publicului.

Pentru că mediile tradiționale au foarte puține modalități de interacțiune, Internetul este îmbrățișat de tot mai mulți dintre utilizatori, acesta oferă o arie mult mai largă de dialog între cei ce produc informația și public.

Chiar daca în presă conținutul este cel mai important, pe Internet, cititorul este cel care dictează, prin comentarii și reacții acesta alege ce și cum vrea să primească. Publicatiile online nu trebuie sub nicio formă să neglijeze cerințele publicului. Este un fel de rețetă a supraviețuirii în spațiul online. Dacă în cazul media-tradiționale, publicul și-a înțeles rolul de a asculta și a urmări informația, la fel și utilizatorul de media online (publicații online sau versiuni online ale unor publicații tipărite) și-a înțeles rolul, fiind conștient de nevoile și posibilitățile oferite de mediul online. Până la urmă, site-urile își pliază conținutul pe cererile și așteptările cititorilor, este o garanție că aceștia vor reveni.

Noul rol al cititorului de presă

Existența jurnalismului online le permite atât jurnaliștilor cât și cititorilor să intervină în actul jurnalistic și să acceseze informația mult mai rapid. În cadrul jurnalismului online pot apărea noi perspective, genuri de materiale, spre exemplu, cititorii pot contribui la realizarea unor povești jurnalistice prin dezvăluirea propriilor experiențe legate de subiect.

Iată cum prezenta în 2005, Juan Antonio Giner, președinte și fondator al Innovation Media Consulting Group, viitorul știrilor, conform Centrului Media al API:

„Jurnalismul viitorului se va baza pe antreprenoriat social, iar noul adevăr va fi cel autentic. Viitorul știrilor va fi unul măreț, global, transparent, acestea vor fi accesibile oricând, în orice loc și cu ajutorul oricărui instrument. Participarea publicului va fi bazată pe conversație și nu doar pe lectură”.

În același material se redă și imaginea ziarelor viitorului. Acestea vor avea mai puțin personal, dar și un format mai mic și mai puține influențe, vor fi specifice sau de nișă, legate automat de alte media și modurile prezente predominante vor fi cele de expunere, narative și investigative.

Odată cu dezvoltarea Internetului apare și la noi această nouă formă de jurnalism, nouă pentru români, căci americanii au depășit de ceva timp faza incipientă a jurnalismului digital. Cu ajutorul Internetului, formele de jurnalism cunoscute până acum se pot imbunătăți. Informațiile globale pot fi mai ușor accesate, iar interactivitatea nu mai reprezintă o problemă ci un instrument de mare ajutor. Cu toate elementele inedite, jurnalismul online ajunge să îi atragă pe cei ce nu erau interesați de jurnalismul clasic.

Jurnalismul pe Internet aduce cu sine anumite riscuri. Conform Marianei Brandl-Gherga, autenticitatea conținutului, verificarea surselor, acuratețea și adevărul, pot fi puse sub semnul întrebării, dacă cineva intenționează să dezinformeze prin intermediul Internetului. Dacă în presa tipărită știrile erau actualizate abia a doua zi, în cadrul mediului online actualizările sunt permanente, viteza se numără printre principalele aspecte ale acestui mod de a face presa.

Industria media se modifică. Furnizorii de știri nu mai sunt doar ziarele, televiziunile tradiționale, ci chiar organizații care folosesc Internetul ca mijloc de comunicare în masă și ca mijloc de informare la scară largă. Ziarele informează pe un spațiu restrâns, unele din ele la scară națională. Știrile online pot servi unei arii large de consum, din moment ce nu există nici o formă de restrângere.

Jurnalismul online în România se află într-o continuă revoluționare. Cam toate publicațiile au și variantă online, fie că e vorba de ziare, reviste sau radio și televiziune.

  • Specialiștii spun că aceste site-uri fac parte din categoria „shovelware”.
  • Această categorie desemnează acele site-uri care „aruncă” informația tradițională, existentă și în publicația scrisă, pe pagina de Web”.

Acest articol este scris de Diana Câmpean. 

  1. Alex

    Directorul de la Google.ro sustinea intr-un curs de Online Marketing din Timisoara ca nu mai dureza mult pana cand TV-ul se va gasi doar pe internet, la fel si ziarele :) Deci parerea mea, tine-o tot asa! Fain articol! felicitari :)

    Reply

Leave a Reply to Stanciu Andrada

  • (will not be published)

XHTML: Poţi folosi următoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>