Etica online

0

Libertatea de exprimare în spațiul cibernetic

„Pe Internet suntem mai liberi”, tind mulți să spună și, de ce nu, chiar așa e. Pe Internet putem fi anonimi, femei și bărbați de diferite vârste. Ne creăm și ne schimbăm „identități”. Și aruncăm cu opinii în stânga si dreapta. Unele legitimate, altele imposibile, cert e că acest spațiu ne permite uneori prea multe. Această libertate poate avea două fețe. Este un lucru măreț că ne putem exprima liber fără să ne temem, în special când unele dezvăluiri sunt necesare, dar putem cădea uneori în capcana exagerărilor virtuale. Dacă nu sunt prea multe legi, ar trebui să ținem totuși cont de regulile nescrise înainte să gafăm și să ne ascundem în spatele tastelor.

În Europa și oriunde avem de-a face cu democrația, oamenii au dreptul de a se exprima liber. Aceasta este o libertate de bază, un drept fundamental, o piatră de temelie a societății moderne. Promisiunile legate de libertatea de exprimare, după cum știm, au fost de prea multe ori încălcate. Internetul vine să schimbe toate acestea. Revoluția Internetului oferă voci pentru a întări ceea ce anterior s-a transformat în neputință. Pentru prima dată, nu există filtre editoriale. Nimeni nu intervine între cei ce transmit informațiile și publicul lor. Putem cu toții să vorbim liber în fața unei audiențe mult mai largi decât înainte.

„Ca un blogger, m-am bucurat de sprijinul deplin al civilizației moderne. Istoria lumii și motivele naturale erau de partea mea. Aparent, este suficient”. Erik Ringmar

În spațiul cibernetic, blogul ne reprezintă pe noi înșine. Modul de design pe care îl alegem, tipurile de materiale pe care le publicăm, fotografiile adăugate și legăturile spre alte pagini spun multe lucruri despre fiecare blogger în parte. A face blog este o modalitate foarte bună de a te exprima, una care poate fi atât distractivă cât si educativă. Se spune că era Internetului, Eva nu l-ar fi convins pe Adam să mănânce din pomul cunoașterii, consideră Erik Ringmar. „Nu-mi pasă prea mult de mere” ar fi spus Adam, „din contră, avem o conexiune de bandă largă”. Iar doctorul Faust și-ar fi postat pe blogul personal niște întrebări și nu și-ar fi vândut sufletul pentru aflarea unor adevăruri patetice.

Nevoia reglementarii

Dezvoltarea Internetului creează multe tipuri de întrebări cu privire la libertatea presei și libertatea de acces a informațiilor. Cum sunt distribuite și accesate textele? Care e sensul jurnalismului pe Internet în opoziție cu cel tradițional? Se aplică legile presei și în cazul Internetului? Pentru a aduce unele răspunsuri, autorii studiului From Quill to Cursor: Freedom of the Media in the Digital Era, au amintit următoarele aspecte:

  • cenzura pe Internet nu este o copie a cenzurii din media clasică, este mai difuză, mai puțin centralizată, mai răspândită și mult mai puțin tangibilă decât formele vechi de cenzură;
  • fața jurnalismului este într-o continuă schimbare. Jurnaliștii care sunt persecutați pe paginile web au nevoie de sprijin la fel precum cei care sunt persecutați în cadrul muncii tradiționale. În fond, un tip de jurnalism merită la fel de multa protecție ca și celelalte, chiar dacă se desfășoară pe Internet;
  • riscurile politice ale monopolurilor de Internet trebuie să fie luate în considerare, precum și mijloacele variate de acces trebuie să fie promovate și susținute;
  • este nevoie să se țină seama de vulnerabilitatea anumitor servicii pivot de pe net, în special de cele oferite de motoarele de căutare.

Libertatea de exprimare a informațiilor trebuie să co-existe cu alte drepturi fundamentale și valori. Cadrele juridice, pe cât de necesare sunt, e nevoie să fie proiectate în asa fel, încât orice restricție privind libertatea în scopuri juridice să nu depașească ceea ce este necesar într-o societate democratică.

Consiliul Europei se declară în favoarea dezvoltării unei viziuni a societății informaționale care dă prioritate drepturilor omului, în special în cazul libertății de exprimare și de informare, precum și de oportunitățile de responsabilizare a cetățenilor pentru a avea un rol mai activ în societatea democratică. Conform unei cercetări realizate de Raluca Mureșan, lector al Facultății de Jurnalistică din Sibiu, folosirea Internetului în cazul exprimării gândurilor, opiniilor și creațiilor, în absența oricăror constrângeri, a pornit o serie de controverse ce se impun.

Noțiunea unei reglementări a Internetului reprezintă o problemă dificilă. La nivelul Uniunii Europene au fost adoptate o serie de acte normative referitoare la libertatea de exprimare în Internet precum Declarația privind libertatea comunicării pe Internet, elaborată de Consiliul Europei în 2003 sau Libertatea media și Internetul – Recomandările de la Amsterdam, tot în 2003, document elaborat de OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa.

În domeniile IT și Internet sunt, după cum spune Bogdan Manolea, două principii care se iau în calcul la realizarea legislației:

  1. Principiul reglementării – cadru – nu se vor găsi legi specifice pentru chat-uri, forumuri, site-uri web, ci una singură care identifică niște reguli de ordin general;
  2. Principiul neutralității tehnologice – într-o lege nu vor putea fi folosiți niciodată termeni care ar favoriza o tehnologie sau alta. Totul se reduce acum la servicii de comunicării electronice.

Tot Bogdan Manolea este cel care spune răspicat că nu există o Lege a Internetului, însă mai toate legile se aplică pe Internet.

Etica pe Internet

Ca în orice alt tip de comunicare, este bine ca și în cea online să fie respectate niște reguli. Pe lânga mesajele clare, limbajul coerent și în limitele decenței, fiecare mesaj sau e-mail trebuie semnat, iar semnătura să conțină elemente de contact. Bineînteles, mesajele de tip spam nu sunt iubite de nimeni. De asemenea, nici prea multe prescurtări nu sunt indicate, pentru că nu numai că pot deranja, dar pot să nu fie pe înțelesul receptorului. Totodată, prea multe emoticonuri strică, în special când este vorba de mesaje formale. Uneori, însă, acestea pot fi necesare – dar nu în exces – pentru că pot exprima mai clar unele stări. Bunul simț nu trebuie lăsat la o parte atunci când navigăm pe Internet, chiar dacă acest mediu este foarte tolerant.

În ultima perioadă, utilizatorii de Instant Messaging, în special Yahoo Messenger, sunt de-a dreptul deranjați de cei care îi scanează pe site-urile special făcute, pentru a afla dacă sunt sau nu conectați. Decizia unei persoane de a sta “pe invisible” ar trebui respectată. Un alt păcat al acestei practici este că avatarul persoanei scanate rămâne în baza de date a site-ului “detectiv” și de acolo poate oricine să o abordeze, lucru deloc plăcut.

Etica pe net sau netiquette, cum spun cunoscătorii, reprezintă o convenție a unor site-uri și forumuri, un set de reguli legate de comportamentul pe Internet, în special despre cum și ce ar trebui să se scrie pe Internet. Netiquette ne recomandă să nu uităm că, deși pe Internet suntem mult mai liberi în exprimare, unele aspecte precum pornografia infantilă, acordarea dreptului la replică, citarea corecta a surselor, respectarea copyright-ului, nefolosirea atacului la persoană trebuiesc tratate cu atenție.

Problemele etice ale jurnalismului online

Când a venit vorba de etică, în cazul jurnalismului mereu s-au pus semne de întrebare, în special în cazul de investigațiilor. Dacă unim termenii jurnalism și Internet, dilemele se amplifică. Jurnalismul online a ridicat automat o serie probleme de natura etică. Unele dintre ele sunt prezentate și de Joseph R. Dominick în cartea sa –

Ipostazele comunicarii de masă:

Care este linia efectivă de demarcație dintre știri și comerț în cadrul unui site web? În cazul presei tradiționale, pentru ca integritatea jurnalistică să fie protejată, a fost separată partea editorială a unui ziar de cea de afaceri. Când vine vorba de edițiile online, delimitarea este neclară. Autorul ne dă exemplu legătura dintre ediția online a ziarului New York Times și Barnes&Nobles.com. De exemplu, o persoană care citeste recenzia unei cărți în ediția electronică a ziarului poate cumpăra printr-un singur click cartea de la Barnes&Noble.com.

Ziarul câștiga un venit de pe urma fiecărei vânzări de acest gen. Să fie aceasta doar furnizarea unui serviciu suplimentar către cititori sau avem de face cu un conflict de interese? se întreabă autorul. De asemenea, se aduce în discuție capacitatea ziarului de a da dovadă de obiectivitate în cazul informațiilor despre Barnes & Noble sau despre rivalul său, Amazon.com.

  1. Dacă un ziar online conține link-uri care trimit la site-uri externe, este el responsabil pentru conținutul acestor site-uri? Joseph Dominick expune aici cazul unui material din același ziar în care se semnalează pericolul tot mai mare al indiscrețiilor electronice și al interceptării datelor personale de către detectivi particulari, iar ediția electronică a cotidianului oferă linkuri spre site-urile web ale companiilor care practică astfel de procedee.
  2. Care sunt obligațiile de natură etică ale ziarelor online atunci când se pune problema rectificărilor? Ne este cunoscută politica specifică ziarelor traditțonale cu privire la momentul și amplasamentul rectificărilor. Majoritatea edițiilor electronice nu practică asemenea procedee. În cazul în care comit o eroare, pur si simplu o corectează în momentul primirii unei sesizari de la cititori, fără a recunoaște comiterea erorii. Sunt foarte puține publicatii care le mulțumesc celor care sunt agili și le atrag atenția. Cititorii acestor ediții nu merită oare mai mult de atât?

Cu etica pe bloguri

În cadrul blogosferei, prin intermediul lui Tim O’Reilly, s-a dezvoltat un cod de conduită. Acesta nu poate fi deocamdată (și probabil niciodată) impus unei comunități atât de fragmentate precum e blogosfera. Însă principiile erau după cum urmează:

  • Ne asumăm responsabilitatea propriilor cuvinte și ale celor ale căror comentarii le permitem.
  • Ne declarăm nivelul de toleranță în cadrul comentariilor.
  • Luăm în considerare eliminarea comentariilor anonime.
  • Ignorăm instigatorii.
  • Discuțiile le purtăm offline, eventual direct sau prin intermediari (înaintea dezbaterii publice a subiectului).
  • Luam act în cazul comportamentului neadecvat.
  • Nu scriem ceva online dacă nu am spune-o în persoană.

Câteva dintre aceste principii sunt discutabile, în funcție de personalitatea fiecărui blogger. La data propunerii lor, dezbaterile se întindeau pe mai multe sute de comentarii. Conform unei prezentări a jurnalistului Iulian Comanescu, Blogging, bune practici, netichetaAvem nevoie de autoreglementare în blogosfera?, acesta sugera ideea unui cod de bune practici valabile pentru blogul lui personal, dar numai bune de luat în seamă:

  • Informația publicată pe acest blog se conformează legilor și uzanțelor generale ale comunicării publice. Informația va fi pe cât posibil verificată.
  • Acuzațiile formulate pe acest blog vor fi susținute factual. Poziția persoanei sau a entității incrimintate va fi solicitată și preluată atunci când este obținută.
  • Acest blog descurajează atacurile la persoană. Vor fi criticate idei, stări de lucruri, acțiuni și nu persoanele de la care toate acestea emană.
  • Acest blog descurajează violența de limbaj, obscenitatea, certurile din subsolul posturilor, ura personală, de rasă, confesională, discriminările de orice tip.
  • Acest blog menționează, în măsura posibilului, sursa primară a conținuturilor text, foto, audio și video, preluate. Acest blog îsi protejează sursele
  • Acest blog își rezervă dreptul de a opri reacțiile despre care consideră că alterează logica discuției din subsolul postului, ca și cele care i se par formulate numai pentru sporirea numărului de linkuri ale celui care postează.

Tags: , , , , ,

ADAUGĂ COMENTARIUL TĂU

  • (will not be published)

XHTML: Poţi folosi următoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>