Cu Facebook şi cu Twitter, PR-ul n-are frică!

0

Am pomenit în articolul despre PR 2.0 despre importanţa reţelelor sociale pentru munca de realţii publice. Am înţeles cu toţii că sunt importante şi de ce. Problema apare în momentul în care unii au impresia că Facebook-ul şi Twitter-ul înlocuiesc orice demers de PR necesar până atunci şi că cele două invenţii revoluţionare le înlocuiesc munca. Şi uite aşa se trezesc micuţii că, pentru orice ar avea de promovat, e suficient să tragă o pagină de Facebook şi un cont de Twitter şi gata, şi-au făcut treaba. Am o veste proastă: nu e bine aşa! De ce?

În primul rând, pentru că reţelele sociale sunt doar canale prin care putem să ajungem la public, nu mesaje. Ele nu poartă conţinuturi inerente, ci acestea trebuie generate, construite şi întreţinute. Nu e suficient să creezi o pagină de Facebook pentru o companie şi apoi să aştepţi ca oamenii să vină la tine. Şi să te mai şi superi că, între trei click-uri pe butonul de refresh, numărul de like-uri nu creşte.

În al doilea rând, pentru că reţelele sociale nu sunt panaceu universal pentru orice ai avea tu de promovat. Verifică dacă target-ul tău îşi petrece timp în mediul online. Sau dacă îl găseşti doar acolo sau ar fi mai bine să îl abordezi şi altfel. Şi mai ales, gândeşte-te la ce îşi doreşte el să afle: ce nevoi are, ce aşteptări, ce interese. Iar dacă tot vrei să fii social, fii deschis! La ce ţi-ai mai făcut cont pe twitter, dacă ai tweet-urile blocate şi eu, ca om curios de activitatea ta, nu pot să îţi citesc mesajele decât dacă îmi dai tu voie? E ca şi când ai putea primi un pliant pe stradă doar după un scurt interviu.

Apoi, dacă vrei să te lansezi printr-un concurs, de ce Dumnezeu nu îţi faci un Landing Page cu acel concurs? De unde ar putea ghici cineva că tu, companie total străină, ai nişte premii de dat dacă nu comunici asta în mod direct? E o mare greşeală ca cineva să aibă pretenţia de la public să caute el singur printre paginile unui site sau unui cont până găseşte informaţia care trebuie să ajungă la el.

În final, cred că cea mai mare greşeală pe care o fac managerii de companii e să creadă că reţelele sociale sunt nişte unelte uşor de folosit de oricine, că  dacă “fi-miu de 12 ani stă toată ziua pe Facebook, ce io-s prost să plătesc un om pentru asta?” Ei bine, poate că prost e un cuvânt prea dur, dar cu siguranţă eşti neinspirat dacă nu o faci. Pentru că rişti ca demersurile tale de comunicare online să arate aşa:

Adică zero conţinut, redundanţă maximă şi narcisism deopotrivă! Eu înţeleg că ei s-ar bucura să aibă mai mulţi prieteni, dar atâta vreme cât pagina lor de Facebook nu aduce nimic în plus faţă de site, ci arată mai degrabă ca o ogradă a spam-ului, nu ştiu în ce măsură “prietenii” respectivi îşi vor face apariţia.

Acest articol a fost scris de: Corina Săftescu

http://corinasaftescu.com/

Tags:

ADAUGĂ COMENTARIUL TĂU

  • (will not be published)

XHTML: Poţi folosi următoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>